Medierea este o modalitate eficientă și facultativă de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă între persoane aflate pe poziții antagonice, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate.

Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.

Înainte de sesizarea instanței de judecată sau a organului de urmărire penală, părțile sunt obligate să încerce soluționarea conflictului prin mediere, sub sancțiunea prematurității introducerii cererii de chemare în judecată sau a plângerii penale. Această obligație este instituită numai pentru anumite tipuri de litigii - a se vedea art. 60¹ Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, convenind să soluționeze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum și în alte materii.

În toate tipurile de litigii unde legea nu prevede altfel, părțile trebuie să parcurgă o primă ședință de informare despre mediere în urma căreia, potrivit informațiilor dobândite, vor putea analiza beneficiile parcurgerii procedurii propriu-zise a medierii și vor fi în măsură să ia decizii în cunoștință de cauză. În urma acestei ședințe, mediatorul va elibera procesul-verbal de informare ce va conține decizia părților cu privire la continuarea procedurii de mediere. În caz de neprezență în fața instanței a dovezii parcurgerii ședinței de informare - certificatul de informare, procesul-verbal întocmit de mediator - instanța va respinge cererea ca fiind prematur introdusă.

Înainte de începerea medierii, mediatorul este obligat să informeze părțile despre caracterul medierii, implicațiile posibile (efectele medierii), precum și despre posibilitatea părților de a refuza medierea în orice etapă a ei. În acest sens, orice parte are dreptul ca în orice moment al medierii să se retragă din această procedură dacă ajunge la concluzia că este imposibilă o soluționare pe cale amiabilă.

Părțile au dreptul de a fi asistate de un avocat în timpul medierii sau de către orice alte terțe persoane pe care acestea le consideră oportune.

Informații despre mediere și despre instituția medierii în lume și în statele membre ale Uniunii Europene:
http://en.wikipedia.org/wiki/Mediation
https://e-justice.europa.eu/content_mediation_in_member_states-64-ro-ro.do?member=1